Din ciclul ce ma scoate uneori din sarite.. ei bine, musteriii. Cum sa va spun eu.. Va aduceti aminte de bancurile acelea cu iepurasul care se duce la farmacie sa ceara suc de morcovi? Si saracul (saraca) farmacist(a) ii aduce pana la urma suc de morcovi si apoi toate ingredientele (mere, pere, scortisoara, migdale .. vorba reclamei la ciocolata, da.. cea cu marmote).. iar apoi iepurasul intreaba: "Si aveti suc de morcovi.. si cu aia, si cu aia.. si cu aialalta.." "Da!" "Bleah.. ce scarbos!"
Ei, cam asa se comporta majoritatea musteriilor. Niciodata nu-s satisfacuti de ceea ce primesc de la vanzator/prestator, chiar daca acesta se da peste cap pentru a-i face pe plac. Si cand spun ca se da peste cap, asta inseamna ca-si cheltuieste destul de mult timp chiar si din timpul sau liber pentru a-si multumi clientul. Ca deh, concurenta bate la usa si nu vrem sa pierdem vreun musteriu.. Ia uite.. la dugheana de alaturi parca deja se aduna mai multi musterii.. vrem si noi vrem, vrem vrem. Da' musteriii pe care-i cucerim de la dugheana alaturata vin si ei dotati cu propriile doleante (ca sa nu le zic hachite).. si noi innebunim alergand de colo colo sa-i multumim pe toti. Dar de fapt de ce-am deschis afacerea asta? Ah.. ca sa strangem mai multi bani si sa putem sa mergem si sa facem ce vrem noi. Mdah.. acum putem face asta, dar cand?
Ce e mai rau e ca la noi, la romani, notiunea de "clientul nostru, stapanul nostru" adaugata la stilul nostru pur mioritic de a aborda viata ne aduce in pragul disperarii pentru ca ne dam seama ca ne dedicam musteriului si doar lui.. si ne-am pune si viata in mana lui (nu inainte de a ne anunta mioara preferata). Iar musteriul simte asta si ne trateaza ca atare. Si-uite-asa sclavagismul se infiltreaza in capitalism, fara sa-l simtim. Sa ne traiasca musteriii.. si sa nu uit.. "La multi ani, dragi romani!".. ca tot a fost ziua noastra.
