Oamenilor pe care-i vad uneori in jurul meu
Ti s-a intamplat sa mergi pe strada, prin mijloacele de transport in comun sau chiar in masina personala si sa te uiti la oamenii straini ce iti ies in cale? Haide, mai.. nu dupa gagici.. stiu c-ai intors capul dupa tipa blonda in fusta scurta care a trecut azi pe langa tine. Nu despre ea e vorba.
Te-ai uitat la chipul oamenilor pe langa care treceti? De cate ori ti s-a parut ca acel chip la care te uiti nu e decat o masca? La tine te uiti in oglinda dimineata? Te simti uneori strain de trasaturile pe care esti in stare sa le recunosti inca din frageda pruncie (da, de reflectia ta in oglinda vorbesc)? De ce ne ascundem de fapt? De ce vrem sa parem altfel decat suntem? Pe cine credem ca pacalim? Si la ce ne foloseste? Jos mastile!
Te-ai uitat la chipul oamenilor pe langa care treceti? De cate ori ti s-a parut ca acel chip la care te uiti nu e decat o masca? La tine te uiti in oglinda dimineata? Te simti uneori strain de trasaturile pe care esti in stare sa le recunosti inca din frageda pruncie (da, de reflectia ta in oglinda vorbesc)? De ce ne ascundem de fapt? De ce vrem sa parem altfel decat suntem? Pe cine credem ca pacalim? Si la ce ne foloseste? Jos mastile!
5 comentarii:
poate ca cel mai adesea oamenii se ascund de ei insine.pentru ca se uita in oglinda si nu vad nimic din ce este, ci doar ce ar fi putut sa fie.si sunt tristi.si daca nu pot fi fericiti, atunci isi pun o masca fericita, macar masca sa fie fericita daca ei nu.ca poate daca alte masti vor vedea oameni fericiti vor descoperi ca fericirea e posibila si vor fi si ele fericite.si poate ca oamenii, care stau ascunsi, se vor molipsi de fericire de la masti si apoi vor iesi la iveala si nu vor mai avea nevoie de masti.deci din toata treaba asta, mastile sunt cele care ies in pierdere, fiindca ele de fapt nu exista si daca nu existi nu poti sa faci nimic, si mai ales nu poti sa faci nimic frumos, cum ar fi sa citesti o poezie, sau sa te uiti in albumul din liceu, sau sa te bucuri pentru ca poti, sau sa scrii aiureli ciocolatii pe blogurile altor oameni sau pe al tau sau pe niste foi care pot sa zboare daca le ajuta un pic (numai un pic) vantul.
De ce sa nu fim noi insine cu bucuriile si tristetile noastre!? Eu cred ca se poate, dar s-ar putea sa fiu prea idealist.
Pentru ca atunci cand esti numai tu cu tristetea ta, ti-ar placea sa ai un pic de fericire pe langa tine, chiar si inchisa intr-o masca.
Si daca nu ar fi existat si nu ar exista oameni "prea idealisti", probabil ca nici nu as scrie randurile astea, fiindca nu ar fi existat calculator si Internet si electricitate si multe alte lucruri :-)
Da, dar idealismul asta duce la atatea frustrari... nici nu stii. :)
Ma bucur ca ai ramas o cititoare fidela, chiar daca ai renuntat la blog-urile tale. Sper sa ne mai "intalnim" pe aici.
:-)
Trimiteți un comentariu