Fabula

Sa presupunem ca astazi va duceti la magazin si va cumparati un robotel sau, varianta si mai interesanta, sunteti suficient de capabil(a) incat din cateva piese de la diverse casetofoane, calculatoare si alte electronice stricate de prin casa reusiti sa va construiti singuri un robotel care sa va ajute la toate treburile grele si pe care nu le-ati putea face singuri. Apoi il dotati cu ceva inteligenta (artificiala sau nu) si devine din ce in ce mai de sine statator. In timp incepeti sa-l tratati ca pe un bun al vostru capabil sa faca toata treaba fara sa cracneasca. Dar conexiunile intre diferitele comenzi si unitatea centrala incep sa treaca filtrat si prin inteligenta lui mai nou. Ceea ce il face sa se simta mai putin atasat de tine ca si stapan/creator. Da, e stiut ca inteligenta (chiar si artificiala) neaga in multe cazuri sentimentele. Ce vei face in momentul in care nu mai vrea sa faca tot ceea ce ii zici? Il vei indeparta? Sau ii vei strange putin un surub pe ici, ii vei schimba un microprocesor pe colo... Si gata, te-asculta din nou. Ce te faci cand isi va dezvolta propriile comenzi pentru ca data viitoare cand il vei "aranja" din nou dupa bunul tau plac.. pur si simplu sa ignore schimbarile? Si va pleca... Vei incerca sa-l "amagesti" promitandu-i mai mult ulei de baut in fiecare dimineata? Sau il vei lasa sa plece? Iar daca-l lasi sa plece, stiind ca poti oricand sa cumperi sau sa faci unul la fel, crezi ca vei reusi sa-l inveti sa faca tot ce invatase sa faca cel dinaintea lui? Chiar crezi asta? Inteligenta (reala sau nu) nu se poate adauga unei masinarii (si nici macar unui om) conform unei schite tehnice. Asta ii va face diferiti pe robotei, asta ne face diferiti si pe noi. Da, toti putem fi inlocuiti. Dar nimeni nu va fi vreodata ca noi (nici macar clonele, decat in privinta infatisarii).